OK
X
inutilizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inutilisable)
1.
care
nu
poate
fi
utilizat.
delabora
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. delaborare)
1.
a
demonta
dintr-un
loc
instalațiile,
mașinile
și
munițiile
devenite
inutilizabile
sau
periculoase.
epavă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. épave)
1.
coca
unei
nave
distruse
sau
naufragiate,
aruncată
de
mare
pe
uscat;
(parte
dintr-o)
navă
naufragiată
sau
eșuată.
2.
obiecte,
resturi
abandonate
pe
mare,
apoi
aruncate
pe
mal.
3.
vehicul
devenit
inutilizabil
din
cauza
unei
coliziuni,
prin
coroziune
sau
degradare;
mașină
distrusă
care
nu
poate
fi
reparată;
vehicul
ireparabil.
4.
(fig.)
(depr.)
persoană
care
a
căzut
într-o
stare
de
suferință
și
neputință
fizică
și
morală
extremă;
om
distrus,
ruinat
(fizic
și
moral).
reformat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (reforma)
1.
scos
din
uz
ca
inutilizabil.
2.
(despre
oameni;
și
s.
m.)
scos
din
evidența
armatei
ca
inapt.
3.
care
ține
de
cultul
religios
protestant.
4.
(s.
m.
f.)
protestant
calvin.
reformă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. réforme, germ. Reform)
1.
transformare,
reorganizare
în
domeniul
politic,
economic,
social,
cu
caracter
limitat
sau
de
structură.
2.
mișcare
social-politică
și
religioasă
îndreptată
împotriva
feudalismului
și
a
papalității,
apărută
în
Europa
apuseană
în
sec.
XVI,
care
a
dus
la
crearea
bisericii
reformate
(protestante).
3.
scoatere
din
evidență
a
unor
materiale,
efecte,
arme
etc.
socotite
la
un
moment
dat
ca
inutilizabile;
totalitatea
acestor
bunuri.
4.
declarare
a
cuiva
ca
inapt
pentru
serviciul
militar.
trash
Parte de vorbire:
s.n. (engl.)
Etimologie: (engl. trash)
1.
ceva
inutilizabil,
murdar,
de
aruncat;
maculatură,
gunoi.
utilizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. utilisable)
1.
care
poate
fi
utilizat;
de
care
se
poate
beneficia;
folosibil,
întrebuințabil.
2.
(antonime)
inutilizabil,
neutilizabil.