Dictionar

 

daman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. daman)

1. mamifer ungulat erbivor, din Africa, cât un iepure, care trăiește în arbori sau pe stânci.
 

damar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dammar)

1. rășină naturală albă-gălbuie cu nuanțe roșii sau negre, dintr-un arbore din Indochina.
 

damasc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. damasco)

1. țesătură de in, bumbac, mătase etc. decorată cu flori și ornamente în relief.
 

damaschetă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. damasquette, it. damaschetto)

1. stofă scumpă de mătase, renumită în secolul XVIII, provenită din Veneția sau din Orient; damasc.
2. tip de pânză brodată cu flori de aur și argint care a fost realizată la Veneția.
 

damaschina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. damasquiner)

1. a îmbrăca în damasc.
2. a încrusta în oțel, în fier, fildeș sau os firicele de aur sau de argint.
 
 

adamantoblast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantoblaste)

1. celulă care produce țesutul adamantin.
 

adamantoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamantolyse)

1. proces de distrugere a țesutului adamantin.
 

ameloblastom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. améloblastome)

1. (med.) tumoră maxilară de origine dentară; adamantinom.
 

astrahan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrakan)

1. pielicică de miel din rasa caracul, cu părul mătăsos și buclat.
2. haină de damă dintr-o astfel de blană.
 

borsetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. borsetta)

1. geantă bărbătească mică pentru acte, documente etc.
2. geantă de damă.
 

brusca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brusquer)

1. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi.
2. a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ).