OK
X
neliniștitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ne- + liniștitor)
1.
care
provoacă
o
stare
de
agitație;
(înv.)
neodihnitor.
2.
care
neliniștește,
îngrijorează;
îngrijorător.
agita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)
1.
tr.
a
clătina,
a
flutura.
2.
a
ațâța,
a
instiga
la
revoltă.
3.
a
produce
vâlvă
în
public.
4.
refl.
(fam.)
a
se
frământa.
5.
a
se
zbuciuma,
a
fi
neliniștit.
agitat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (agita)
1.
care
se
agită;
(despre
oameni)
neastâmpărat,
neliniștit.
2.
(fig.)
tulburat,
nervos.
3.
(despre
o
epocă)
frământat.
angoasant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. angoissant)
1.
care
provoacă
angoasă,
îngrijorare
profundă;
neliniștitor.
2.
(antonim)
securizant.
anxios, -oasă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. anxieux)
1.
(cel)
care
suferă
de
anxietate,
care
simte
anxietate.
2.
(persoană)
care
își
face
griji
(sau
temeri)
nemotivate;
(om)
neliniștit,
îngrijorat.
impacient, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. impatient, lat. impatiens)
1.
nerăbdător,
neliniștit.
spin
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (engl., fr. spin, lat. spinus „prun sălbatic”)
1.
(fiz.)
impuls
propriu
de
învârtire
al
particulelor
elementare
și
al
cuantelor.
2.
organ
în
formă
de
țeapă
care
crește
pe
tulpina,
pe
ramurile,
pe
frunzele,
pe
fructele
etc.
unor
plante;
ghimpe.
3.
a
sta
(sau
a
ședea)
pe
(sau
ca
pe)
~i
=
a
fi
neliniștit,
nerăbdător.
4.
a
fi
(sau
a
sta)
ca
un
~
în
ochii
(sau
în
inima,
în
coasta)
cuiva
=
a
nu
fi
pe
placul
cuiva,
a
constitui
o
prezență
neplăcută
pentru
cineva;
a
incomoda
pe
cineva.
5.
nume
dat
mai
multor
plante
erbacee
sau
lemnoase
care
au
spini.
6.
spec.
plantă
erbacee
din
familia
compozeelor,
cu
tulpina
spinoasă
și
ramificată,
cu
frunze
dințate
și
spinoase
și
cu
flori
roșii,
dispuse
în
capitule
(Carduus
acanthoides).
7.
parte
în
formă
de
spin
a
cârligului
de
undiță,
situată
în
vârful
acestuia.
8.
știft.