leasing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. leasing)

1. formă de închiriere de mașini și utilaje moderne, de mijloace de transport etc. de către întreprinderi, de la producători sau societăți specializate, pe o perioadă determinată.
2. contract de ~ = contract financiar prin care este prevăzut un import temporar, la expirarea căruia beneficiarul poate cumpăra bunurile mobile și imobile ce i-au fost închiriate de producător.

locativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. locatif)

1. adj. referitor la casele de închiriat.
2. valoare ~ă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu ~ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva.
3. s. n. caz al flexiunii nominale (în unele limbi), care arată locul unde se petrece acțiunea verbului.

locație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. location, lat. locatio)

1. închiriere.
2. chirie plătită pentru un lucru luat în folosință.
3. taxă de ~ = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor.
4. determinare a poziției unei nave în larg.
5. (inform.) ~ de memorie = zonă a memoriei unui calculator electronic al cărei conținut poate fi folosit în timpul rulării unui program.
6. (jur.) contract prin care una dintre părți se obligă să procure celeilalte, în schimbul unei anumite sume, folosința unui lucru pentru un timp determinat.

renting

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. renting)

1. formă de leasing în închirierea de mijloace de transport, de apartamente etc.

time-sharing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. time-sharing)

1. metodă de leasing în închirierea de utilaje de valoare ridicată (ordinatoare etc.) la mai mulți abonați în același timp.

năimeală

Parte de vorbire:  s.f. (înv., reg.)  
Etimologie: (năimi + -eală)

1. faptul de a (se) năimi.
2. angajare pentru o muncă; (prin ext.) angajament; tocmeală.
3. închiriere, arendare; (prin ext.) chirie, arendă.
4. plată în natură; plată pentru o muncă efectuată.
5. (var.) namală, năimală, nămală.