Dictionar

evie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. evia; cf. lat. euhias, gr. εὐιάς)

1. bacantă.
 

evier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. évier)

1. canal de scurgere pentru apele de bucătărie.
2. canal de piatră care servește drept canalizare, într-o curte sau într-o alee.
 

lenevie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lenevi + -ie)

1. stare a omului leneș, care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; (prin ext.) lene, trândăvie.
2. (var.) (înv.) lenivie.
3. (antonim) hărnicie.
 

abnormitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnormité, germ. Abnormität)

1. caracterul a ceea ce este abnorm.
2. depărtare sau deviere de la o regulă sau un standard fixat; anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit.
 

abreviativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abréviatif)

1. care abreviază.
2. care indică o abreviere.
 

abreviație

Parte de vorbire:  (înv.) s.f.  
Etimologie: (fr. abréviation, lat. abbreviatio)

1. abreviere, prescurtare.
2. var. înv. abreviațiune.
 

acronimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acronymie)

1. procedeu de formare a cuvintelor prin abrevieri.
 

adverbial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverbial, lat. adverbialis)

1. (despre cuvinte, construcții gramaticale) cu valoare de adverb.
2. (gramatică) locuțiune ~ă = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.
 

anoblepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anoblepsie)

1. (med.) sindrom care se manifestă prin fixarea privirii în sus (posibil simptom al encefalitei), ca urmare a devierii spastice a globilor oculari.