Dictionar

deblocare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (debloca)

1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.
6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal.
 

demonstrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstraţiia)

1. raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți.
2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc.
3. manifestație de masă cu caracter politic.
4. (mil.) exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului.
5. procedeu de compoziție literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment.
 

endofazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endophasie)

1. trăire interioară a actului vorbirii, fără exteriorizare verbală.
 

fimoză 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Phimose)

1. strâmtare a orificiului prepuțial, care împiedică exteriorizarea penisului.
 

histerocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hystérocèle)

1. (med.) prolapsul (coborârea) uterului spre intrarea în vagin, chiar exteriorizare; hernie a uterului.
 

jubilație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. jubilation)

1. acțiunea de a jubila, manifestare a unei bucurii vii și expansive care se exprimă cel mai adesea prin exteriorizare; jubilare.