atacator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (ataca + -tor)

1. cel care atacă; agresor; atacant (II, 2).

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.

ambuscadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embuscade)

1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde.
2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.
3. (fam.) capcană.

atacabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attaquable)

1. care poate fi atacat.
2. care poate fi dominat; care are un punct slab; vulnerabil.
3. la care se poate face opoziție; cu valoare intelectuală și morală discutabilă.
4. care poate fi atacat în justiție.
5. (antonim) inatacabil.

atacant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attaquant)

1. adj. care atacă.
2. s. m. f. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, handbal etc.
3. atacator.

baricadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barricade)

1. întăritură din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacați de loviturile atacatorilor.
2. (fig.) piedică, obstacol.

ectoparazit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. ectoparasite)

1. (organism animal sau vegetal) care trăiește ca parazit pe suprafața corpului omului și al animalelor.
2. s.f. ciupercă parazită al cărei miceliu se dezvoltă la suprafața organelor atacate.