Dictionar

atacant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attaquant)

1. adj. care atacă.
2. s. m. f. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal, handbal etc.
3. atacator.
 
 

atacator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (ataca + -tor)

1. cel care atacă; agresor; atacant (II, 2).
 
 

obstrucționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (obstrucţie + -ona)

1. tr., refl. a face, a suferi o obstrucție.
2. tr. (la fotbal, handbal etc.) a împiedica pe atacantul advers ajungă la minge, fără a juca.