OK
X
atacant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. attaquant)
1.
adj.
care
atacă.
2.
s.
m.
f.
jucător
din
linia
de
atac
a
unei
echipe
de
fotbal,
handbal
etc.
3.
atacator.
atac
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. attaque)
1.
faptul
de
a
ataca;
acțiune
de
luptă
ofensivă.
2.
agresiune
împotriva
cuiva.
3.
inițiativă
într-un
joc
sportiv.
4.
jucătorii
care
formează
linia
atacantă
a
unei
echipe.
5.
acțiune
violentă
și
susținută
împotriva
unor
teorii,
concepții
etc.
6.
(med.)
acces
(2),
criză,
șoc.
7.
(muz.)
moment
în
care
o
voce
sau
un
instrument
începe
să
cânte;
emisiune
mai
accentuată
a
unui
sunet.
atacator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (ataca + -tor)
1.
cel
care
atacă;
agresor;
atacant
(II,
2).
obstrucție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. obstruction, lat. obstructio)
1.
(med.)
astupare
a
unui
canal,
a
unui
vas
de
sânge
etc.;
ocluzie,
obliterație.
2.
manevră,
uneltire,
opunere
înverșunată
pentru
a
zădărnici
o
acțiune
(parlamentară).
3.
(sport)
manevră
neregulamentară
prin
care
un
apărător
încearcă
să
împiedice
pe
atacantul
advers
și
să
ajungă
mingea
fără
ca
el
însuși
să
încerce
s-o
joace.
4.
acțiune
neregulamentară
prin
care
un
boxer
încearcă
să-și
împiedice
adversarul
să
lovească.
obstrucționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (obstrucţie + -ona)
1.
tr.,
refl.
a
face,
a
suferi
o
obstrucție.
2.
tr.
(la
fotbal,
handbal
etc.)
a
împiedica
pe
atacantul
advers
să
ajungă
la
minge,
fără
a
juca.
pivot
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pivot)
1.
s.
n.
piesă
metalică
rotunjită
la
capăt,
care
susține
un
corp
solid
și
îl
ajută
să
se
rotească;
capăt
al
axului
unui
sistem
tehnic
care
se
sprijină
pe
lagăr.
2.
cui
conic
introdus
în
canalul
unui
dinte
pentru
a
susține
coroana.
3.
(fig.)
centru,
punct
de
sprijin
esențial.
4.
întoarcere
pe
un
picior
la
baschet
pentru
a
se
plasa
cu
spatele
spre
adversarul
atacant.
5.
rădăcină
în
formă
de
fus
fără
ramificații.
6.
s.
m.
jucător
(înalt)
care
acționează
ca
vârf
de
atac,
la
baschet
sub
panoul
advers,
iar
la
handbal
în
semicercul
de
șase
metri.