Dictionar

expulza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. expulser, lat. expulsare)

1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află.
2. a scoate, a da, a împinge afară.
 

expulzabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expulsable)

1. care poate fi expulzat.
2. care poate fi scuipat, eliminat.
3. care poate fi izgonit din țară, exilat.
4. (antonim) inexpulzabil.
 

expulzare a sporilor; eliminare a sporilor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ejectio; ejaculatio; expulsio
2. FR éjection; expulsion
3. EN ejection
4. DE Ausstoßung von Sporen
5. RU выбрaсывaние (спор)
6. HU spórakiszórás, spórakivetés
 

avort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (avorta)

1. expulzare din cavitatea uterină a unui făt înainte de termen.
2. (fig.) eșec.
 

balistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balistique)

1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre semințe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. știință care studiază mișcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaționale.
 

BALO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ballo-, cf. gr. ballo, ballein „a arunca, a azvârli”)

1. „aruncare, expulzare”.
 

balocoră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballochore)

1. (plantă) la care diseminarea se face printr-un mecanism propriu de expulzare.
 

balospor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballospore)

1. ascospor expulzat din ască printr-un mecanism balistic propriu.
 

brahipnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. brachypnée)

1. (med.) formă de dispnee în care respirația este anormal de scurtă, cu un volum scăzut de aer expulzat la fiecare expirație; respirație scurtă, sacadată.