inutilizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inutilisable)

1. care nu poate fi utilizat.

delabora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. delaborare)

1. a demonta dintr-un loc instalațiile, mașinile și munițiile devenite inutilizabile sau periculoase.

epavă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épave)

1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eșuată.
2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.
3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.
4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic și moral).

reformat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (reforma)

1. scos din uz ca inutilizabil.
2. (despre oameni; și s. m.) scos din evidența armatei ca inapt.
3. care ține de cultul religios protestant.
4. (s. m. f.) protestant calvin.

reformă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réforme, germ. Reform)

1. transformare, reorganizare în domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structură.
2. mișcare social-politică și religioasă îndreptată împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante).
3. scoatere din evidență a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri.
4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar.

trash

Parte de vorbire:  s.n. (engl.)  
Etimologie: (engl. trash)

1. ceva inutilizabil, murdar, de aruncat; maculatură, gunoi.

utilizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. utilisable)

1. care poate fi utilizat; de care se poate beneficia; folosibil, întrebuințabil.
2. (antonime) inutilizabil, neutilizabil.