OK
X
job
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. job)
1.
lucrare
plătită.
2.
afacere
cu
caracter
privat
sau
oficial.
3.
slujbă,
serviciu.
4.
(cib.)
lucru
în
formare,
alcătuind
un
tot
din
una
sau
mai
multe
etape.
job-broker
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. job-broker)
1.
intermediar
pe
piața
muncii.
jobber
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. jobber)
1.
intermediar
în
comerțul
internațional,
cu
materii
prime,
care
face
legătura
între
exportator
și
clientul
importator.
joben
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (Jobin, n. fr.)
1.
pălărie
bărbătească
cilindrică,
înaltă
și
tare,
neagră,
purtată
astăzi
numai
la
ceremonii.
jobenat, -ă
Parte de vorbire:
adj. (rar)
Etimologie: (joben + -at)
1.
care
poartă
joben;
cu
joben.
jobshop
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. jobshop)
1.
piață
a
forței
de
muncă.
2.
loc
de
întâlnire
între
angajatori
și
persoanele
aflate
în
căutarea
unui
loc
de
muncă,
fie
că
sunt
tineri
absolvenți
sau
șomeri;
târg
al
forței
de
muncă.
cilindru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cylindre, lat. cylindrus)
1.
s.
m.
corp
geometric
care
rezultă
din
rotirea
unui
dreptunghi
împrejurul
uneia
dintre
laturile
sale.
2.
corp
în
formă
de
sul.
3.
~ri
urinari
=
elemente
microscopice
cu
aspect
cilindric,
în
tuburile
urinifere
la
bolnavii
de
nefrită;
~
central
=
țesut
central
din
structura
internă
a
rădăcinii
și
a
tulpinii
plantelor
vasculare.
4.
piesă
în
formă
de
tub
din
componența
unui
motor
în
care
se
deplasează
pistonul.
5.
piesă
grea
a
unei
mașini,
care
se
rotește
în
jurul
axei
sale,
pentru
a
conduce,
a
presa
etc.
un
material;
valț
o
~
compresor
=
tăvălug.
6.
s.
n.
joben.
jobenat, -ă
Parte de vorbire:
adj. (rar)
Etimologie: (joben + -at)
1.
care
poartă
joben;
cu
joben.