Dictionar

pondera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pondérer, lat. ponderare)

1. tr. a echilibra, a cumpăni.
2. tr., refl. a (se) stăpâni, a (se) tempera.
 

ponderabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pondérable)

1. care are greutate; care se poate cântări.
 

ponderabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pondérabilité)

1. calitatea de a fi ponderabil.
 

ponderal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pondéral)

1. referitor la greutate.
 

ponderat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pondéré)

1. (despre oameni) moderat, echilibrat, cumpătat; sobru.
 

ponderație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pondération, lat. ponderatio)

1. echilibru între mai multe forțe, tendințe etc. (opuse).
2. moderație, cumpătare, măsură.
3. (mat.) afectație a unei variabile, a unui coeficient, a termenului unei funcții.
 

ponderator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pondérateur)

1. care ponderează.
 

echilibrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (echilibra)

1. în stare de echilibru.
2. (despre valori, prețuri, bugete) just proporționat.
3. (fig.; despre oameni) cumpănit, ponderat.
 

limoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. limothérapie)

1. terapie prin reducerea alimentației, pentru scăderea ponderală.
 

mediu 2, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. medius)

1. de (la) mijloc, mijlociu; care formează o medie.
2. învățământ ~ = treaptă superioară învățământului elementar; (log.) termen ~ = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni.
3. (fig.) moderat, echilibrat, ponderat.
 

ponderabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pondérabilité)

1. calitatea de a fi ponderabil.
 

serios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., adv.  
Etimologie: (fr. sérieux, lat. seriosus)

1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat.
2. căruia nu-i place să glumească; sever, rigid.
3. (și adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real.
4. îngrijorător, grav.
5. important, de seamă.
6. a lua (pe cineva sau ceva) în ~ = a acorda toată atenția (unei persoane sau unui lucru).
 

vid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. vide)

1. adj. (despre spațiu) care nu conține nimic; gol.
2. (fig.) lipsit de conținut, de idei.
3. (inform.) care caracterizează o informație nulă.
4. s.n. spațiu lipsit de materie ponderală; vacuum.
5. (fig.) sentimentul zădărniciei.