sincopa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. syncoper)

1. a suporta, a face o sincopă (2, 3).

sincopă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. syncope)

1. pierdere bruscă a cunoștinței datorită întreruperii activității inimii, însoțită de întreruperea respirației.
2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei măsuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior.
3. dispariție a unei vocale sau a unei silabe întregi (neaccentuate) între două consoane ale unui cuvânt.
4. întrerupere, pauză.

pseudosincopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pseudo- + sincopă)

1. pierdere a conștiinței pe scurtă durată, în special la femei de tip isteric.

sincopat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. syncopé)

1. (despre muzică) care folosește sincopa (2).
2. (despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3).

bolero

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boléro, sp. bolero)

1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoțit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare.
2. cântec și dans cubanez cu ritm ternar și sincopat.

cake-walk

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cake-walk)

1. dans de salon, de origine negro-americană, cu ritm sincopat, care se execută cu ridicări ample de genunchi și cambrări ale corpului.

conga

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. conga)

1. dans modern în coloană, cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez, variantă a rumbei; melodia corespunzătoare.
2. tobă înaltă într-o orchestră de jaz, acționată cu degetele și cu palmele.

foxtrot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. fox-trot)

1. dans de perechi, de origine americană, cu ritm sincopat și mișcare vioaie; melodia corespunzătoare.
2. dans american în patru ritmuri, la modă în jurul anului 1920.
3. (var.) fox, fox-trot.

hidrocutare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hydrocution)

1. sincopă cu pierderea cunoștinței și oprirea respirației, ca urmare a contactului brusc cu apa rece; hidrocuție.

jaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., amer. jazz)

1. muzică modernă cu ritm viu, sincopat, cu caracter de improvizație, preluat din folclorul negrilor din America.
2. orchestră formată din instrumente de suflat și de percuție, care execută acest gen de muzică: jazband.