OK
X
suspect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. suspect, lat. suspectus)
1.
care
inspiră
neîncredere,
bănuieli.
2.
îndoielnic,
dubios.
suspecta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. suspecter)
1.
a
bănui
pe
cineva
de
ceva
(rău).
2.
a
se
îndoi
de
ceva,
a
pune
la
îndoială;
suspiciona.
suspectabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (suspecta + -bil, cf. engl. suspectable)
1.
care
poate
trezi
suspiciuni.
2.
care
poate
fi
suspectat.
suspectare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (suspecta)
1.
acțiunea
de
a
suspecta
și
rezultatul
ei;
bănuire.
2.
presupunere
că
cineva
a
făcut
ceva
(rău).
3.
neîncredere.
suspectat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (suspecta)
1.
care
este
bănuit
de
ceva;
suspect.
suspecțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. suspectio)
1.
faptul
de
a
suspecta
ceva.
2.
presupunere
că
cineva
a
făcut
ceva
(rău).
3.
opinie
care
atribuie
cuiva
acte
sau
intenții
blamabile.
4.
(sinonim)
suspectare.
dubios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. dubiosus)
1.
suspect;
îndoielnic,
nesigur.
echivoc, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. équivoque, lat. aequivocus)
1.
adj.
care
poate
fi
interpretat
în
mai
multe
feluri;
neprecis,
neclar,
confuz.
2.
cu
două
sau
mai
multe
înțelesuri.
3.
(despre
atitudine,
purtare
etc.)
îndoielnic,
ambiguu,
suspect.
4.
s.n.
cuvânt,
propoziție
cu
dublu
sens,
dintre
care
unul
este
adesea
obscen,
grosolan.
5.
ambiguitate.
6.
(telec.)
măsură
a
efectului
perturbațiilor
asupra
comunicațiilor
prin
canale,
reprezentând
cantitatea
de
informație
care
rămâne
netransmisă.
gigolo
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. gigolo)
1.
s.
m.
bărbat
tânăr
întreținut
de
o
femeie
mai
în
vârstă
decât
el.
2.
tânăr
elegant,
dar
cu
moravuri
dubioase.
3.
adj.
de
o
eleganță
suspectă.
individ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. individu, lat. individuus)
1.
persoană
considerată
izolat
în
raport
cu
colectivitatea;
ins.
2.
(peior.)
om
necunoscut,
suspect.
3.
ființă
animală
sau
vegetală
privită
aparte,
în
raport
cu
specia
căreia
îi
aparține.
4.
(mat.)
unitate
statistică.
intelop, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. interlope)
1.
rău
famat,
dubios,
suspect,
echivoc.
mefia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. méfier)
1.
a
nu
avea
încredere
(în);
a
pune
la
îndoială,
a
suspecta.