Dictionar

tremurăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (tremura + -[ă]cios)

1. care tremură; tremurător.
2. care are variații de ton (din cauza unei emoții, a frigului etc.); tremurător.
 

amiostazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyostasie, cf. grec. a „fără” + mys „mușchi” + stasis „reținere”)

1. (med.) afecțiune musculo-scheletică caracterizată prin tremurături musculare; tremur muscular.
 

anticentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
 

aseismic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aséismique)

1. (seismologie) lipsit de fenomene seismice; care este lipsit de cutremure.
2. (seismologie) califică mișcarea de alunecare a faliei care nu produce niciun șoc seismic.
 

blanc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blanc)

1. spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite.
2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări.
3. pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv.
 

cataclism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataclysme, gr. kataklysmos)

1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influența unor fenomene interne și de scurtă durată (cutremure, erupții vulcanice etc.).
2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viața socială; calamitate, dezastru.
 

ciloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cillose)

1. tremur convulsiv cronic al pleoapei superioare.