OK
X
aderent, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. adhérent, lat. adhaerens)
1.
adj.
care
aderă.
2.
alipit,
unit,
sudat.
3.
s.m.f.
cel
care
aderă
la
o
acțiune
comună,
la
un
partid
etc.
aderent; alipit; unit; sudat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
adhaerens
2.
FR
adhérent;
soudé
3.
EN
adherent;
united
4.
DE
anhängend;
zusammengeklebt;
anhaftend;
anklebend;
aneinanderhängend
5.
RU
прилеraющий;
приросший
6.
HU
ráragadó;
összetapadó;
összeforrott
aderență
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
adhaerentia
2.
FR
adhérence
3.
EN
adherence
4.
DE
Anhaftung;
Verwachsung
5.
RU
прикрепление;
срaщение
6.
HU
összetapadás,
összenövés
aderență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
1.
legătură,
lipire.
2.
bridă.
3.
(fiz.)
forță
care
menține
alăturate
două
corpuri
în
contact.
4.
(constr.)
fenomen
de
legătură
între
beton
și
oțel.
5.
(metal.)
fenomen
de
prindere
pe
suprafața
pieselor
turnate
a
unor
cruste,
care
provoacă
defecte.
6.
aderare,
solidarizare
conștientă.
7.
(bot.)
concreștere
intimă
și
secundară,
necongenitală,
a
organelor
similare
învecinate,
obișnuit
separate
(frunze,
petale,
antere).
acantoliză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acantholyse)
1.
(med.)
slăbire
a
aderenței
reciproce
dintre
celulele
epiteliului
malpighian
al
epidermei.
achenă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. akène, lat. achaena)
1.
fruct
uscat
indehiscent,
cu
o
singură
sămânță.
2.
fruct
uscat
indehiscent,
monosperm,
neaderent
la
pericarp.
adnat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. adnatus)
1.
(bot.;
despre
organe)
crescut
pe
un
alt
organ;
atașat
direct,
părând
să
se
unească.
2.
(referitor
la
lamelele
unei
ciuperci)
aderent.
amarilidacee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amaryllidacées)
1.
familie
de
plante
monocotiledonate
erbacee,
cu
staminele
și
ovarul
aderent
la
calciu:
ghiocelul.
anchiloglosie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ankyloglossie)
1.
aderență
a
limbii
la
gingii,
sau
la
peretele
bucal.
aplicativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. applicatif)
1.
având
aplicație
practică;
aplicabil.
2.
cu
caracter
de
aplicație;
(informatică)
referitor
la
o
aplicație.
3.
(bot.)
alipit
pe
alt
organ
fără
aderență.