OK
X
ajustare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. ajusta)
1.
acțiunea
de
a
ajusta;
ajustaj,
potrivire,
adaptare.
reajustare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (reajusta)
1.
acțiunea
de
a
reajusta
și
rezultatul
ei;
potrivire,
adaptare
la
o
nouă
situație.
ajustaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. ajustage)
1.
(tehn.)
acțiunea
de
a
ajusta;
ajustare.
2.
(spec.)
mărime
care
măsoară
exactitatea
contactului
fețelor
a
două
piese
care
se
întrepătrund.
ajustor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. ajusteur)
1.
muncitor
calificat
în
operații
de
ajustare
a
unor
piese.
coaptație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coaptation)
1.
(biol.)
ajustare
a
două
organe
ale
aceluiași
individ
formate
independent
unul
de
altul,
unul
în
cavitate
și
celălalt
în
relief.
2.
punerea
la
locul
lor
a
fragmentelor
de
oase
fracturate
sau
a
oaselor
luxate.
cupare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. coupage)
1.
tăiere,
retezare.
2.
(spec.)
operație
estetică
de
„ajustare”
a
urechilor
la
câinii
de
rasă.
haltă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)
1.
stație
mică
de
cale
ferată,
unde
nu
se
opresc
decât
trenuri
locale.
2.
(fam.)
oprire,
popas.
3.
scurtă
oprire
a
unei
trupe
în
marș,
pentru
odihnă,
ajustarea
echipamentului
sau
verificarea
tehnicii
de
luptă.
4.
punct
rutier
de
oprire
obligatorie
pentru
îndeplinirea
unor
formalități
administrative
sau
plata
unei
taxe.
realiniere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (realinia)
1.
acțiunea
de
a
realinia.
2.
ajustarea
frecvenței
de
rezonanță,
a
filtrelor
de
frecvență
medie
din
radioreceptoare,
prin
modificarea
parametrilor.