OK
X
cupare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. coupage)
1.
tăiere,
retezare.
2.
(spec.)
operație
estetică
de
„ajustare”
a
urechilor
la
câinii
de
rasă.
preocupare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (preocupa)
1.
faptul
de
a
(se)
preocupa;
interes
deosebit,
grijă
pentru
ceva
sau
cineva;
(p.
ext.)
activitate
susținută
într-un
anumit
domeniu.
2.
stare
de
îngrijorare,
de
neliniște.
ancoșă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. encoche)
1.
crestătură
de
dimensiune
redusă
sau
tăietură
mică.
2.
decupaj
utilizat
pentru
reperare;
marcaj
servind
drept
reper.
3.
(cinema.)
decupare
pe
marginea
filmelor
cinematografice,
care
acționează
dispozitivul
de
schimbare
a
iluminării
în
porțiunea
mașinii
de
copiat.
4.
(electronică)
canal
într-o
piesă
metalică
pentru
a
introduce
conductorii
electrici.
angelism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. angélisme)
1.
atitudine
spirituală
sau
intelectuală
care
constă
în
preocuparea
excesivă
de
a
se
conforma
unui
tip
ideal,
ignorând
sau
refuzând
realitățile
umane
sau
lucrurile
materiale,
de
dragul
purității;
puritate,
frumusețe,
grație.
atenție
Parte de vorbire:
s., interj.
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)
1.
s.
f.
perceperea
distinctă
numai
a
anumitor
impresii
din
mai
multe
simultane,
prin
orientarea
și
concentrarea
conștiinței
într-o
anumită
direcție.
2.
interes,
preocupare,
grijă.
3.
(pl.)
atitudine
binevoitoare;
solicitudine,
amabilitate.
4.
a
da
~
(cuiva)
=
a
fi
amabil,
curtenitor.
5.
dar,
cadou
oferit
cuiva
în
schimbul
unor
mici
servicii.
6.
interj.
fii
atent!
bagă
de
seamă!
bloca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. bloquer)
1.
tr.
a
supune
unei
blocade.
2.
a
împiedica
mișcarea,
circulația
etc.
3.
a
imobiliza
într-o
anumită
poziție.
4.
a
interzice
(temporar)
ocuparea
unui
post
vacant.
5.
a
suspenda
folosirea
unor
credite,
conturi
etc.;
a
interzice
schimbarea
unor
prețuri,
salarii
fără
autorizație
guvernamentală.
6.
refl.
(med.,
tehn.;
despre
organe)
a
se
imobiliza,
a
nu
mai
funcționa.
calofilie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (calofil + -ie)
1.
preocupare
de
a
folosi
în
opera
de
artă
frumosul
decorativ,
în
dauna
conținutului;
calofilism.
2.
preocupare
pentru
scrisul
frumos,
caligrafic.
cezanism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cézannisme)
1.
direcție
impresionistă
în
pictură,
în
care
se
manifestă
preocuparea
de
a
da
ritm
și
cadență
compoziției.