OK
X
acordabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. accordable)
1.
care
poate
fi
în
concordanță
cu
altceva.
2.
(despre
instrumente
muzicale)
care
poate
fi
acordat.
3.
(antonim)
inacordabil.
aluzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allusion, lat. allusio)
1.
cuvânt,
frază
prin
care
se
face
o
referire
la
o
persoană,
la
o
situație
etc.,
fără
a
se
exprima
direct.
2.
figură
de
stil
constând
în
a
exprima
un
lucru
cu
intenția
de
a
face
să
se
înțeleagă
altceva.
compatibil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. compatible)
1.
care
se
împacă
sau
care
poate
exista
împreună
cu
altceva;
corespunzător,
potrivit.
2.
(despre
o
funcție,
o
calitate)
care
se
poate
exercita
simultan
cu
altceva.
3.
(mat.;
despre
un
sistem
de
ecuații)
care
admite
(aceleași)
soluții.
4.
(inform.;
despre
două
limbaje
sau
materiale)
care
poate
schimba
informațiile
fără
intermediar.
compensa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. compenser, lat. compensare)
1.
tr.
a
înlocui
ceva
consumat,
cheltuit,
prin
altceva;
a
da
un
echivalent;
a
despăgubi.
2.
a
determina
valoarea
mijlocie
sau
cea
mai
probabilă
a
unui
șir
de
măsuri,
ale
căror
rezultate
brute
sunt
afectate
de
erori
accidentale.
3.
(fiz.)
a
micșora
sau
a
anula
efectul
unei
acțiuni.
4.
a
înlătura
erorile
de
deviație
ale
unei
busole.
5.
tr.,
refl.
(med.;
despre
organe)
a(-și)
reveni
la
o
stare
de
echilibru,
de
funcționare
normală.
concomitent, -ă
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (fr. concomitant, lat. concomitans)
1.
în
același
timp
(cu
altceva);
simultan.
contiguu, -uă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contigu, lat. contiguus)
1.
legat,
unit
de
ceva,
care
are
elemente
comune
cu
altceva.