Dictionar

analogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analogique, lat. analogicus)

1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.
2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă de timp.
3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.
 

demodula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. démoduler)

1. a efectua o demodulație; a reconstitui un semnal modulat.
2. (inform.) a converti datele digitale în semnal analogic.
3. (antonim) a modula.
 

macrocosm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. macrocosme)

1. (filozofie) universul exterior în raport analogic cu omul; universul în comparație cu omul care este o lume mică.
2. (prin ext.) lumea (în dimensiunile ei fizice, culturale, sociale sau religioase) în relație cu omul, considerat componenta ei esențială și reprezentarea ei în reducere.
3. (antonim) microcosm.
 

paralogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paralogie)

1. tulburare a gândirii prin deformarea cuvintelor, prin judecăți și raționamente eronate.
2. transformare analogică a formei unui cuvânt datorită asemănării lui formale cu alt cuvânt.
 

digitizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. engl. digitization)

1. (tehnică de calcul) conversia datelor sau informațiilor analogice în digital sau binar; digitalizare.
 

numerizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. numérisation)

1. acțiunea de digitizare, de transformare a datelor analogice în date digitale.
2. faptul de a face disponibil un serviciu online.