ancora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. ancorare)

1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).
2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.
3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.

ancorator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. ancoratore)

1. dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei.

capon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. capon, it. capone)

1. suport mic, ieșit în afara bordului unei nave, folosit la susținerea ancorei.

fila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. filer, lat. filare)

1. tr. a transforma un material textil în fire.
2. a răsfira în mână cărțile de joc.
3. (fig.) a urmări (pe cineva) discret, fără a fi observat de acesta.
4. (muz.) a cânta o notă prelungită, făcând să varieze intensitatea.
5. a tăia șuvițe de păr pentru a-l rări.
6. (mar.) a desfășura lent o parâmă, o manevră sau lanțul ancorei.
7. intr. (despre lămpi cu fitil) a arde cu pâlpâiri și scoțând fum.
8. (despre avioane) a zbura orizontal la înălțime mică, pentru aterizare.

filat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fila)

1. acțiunea de a fila și rezultatul ei; filare.
2. operația de transformare în fire a unor fibre textile.
3. răsfirare sau descoperire înceată a cărților de joc.
4. (marină) scufundare liberă în apă, derulare lentă a ancorei etc.
5. (muzică) prelungirea execuției unui sunet variind intensitatea acestuia.
6. (fam.) urmărirea unei persoane (fără ca cel urmărit să observe).
7. tăierea șuvițelor dintr-un păr prea des într-un anumit fel (care să îi diminueze volumul).
8. zbor orizontal la înălțime mică, reducând viteza pentru aterizare.
9. ardere defectuoasă a fitilului unei lămpi.

forpic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Vorpick)

1. compartiment etanș în prora unei nave, destinat să limiteze invadarea apei și în care se păstrează lanțul ancorei, vopsele etc.