observație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. observation, lat. observatio)

1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare.
2. remarcă, constatare.
3. obiecție, critică; mustrare, reproș.
4. supraveghere.
5. foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav.

observație; examinare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT observatio
2. FR observation
3. EN observatioon
4. DE Bemerkung; Beobachtung
5. RU нaблюдение
6. HU megfigyelés, észlelet

observațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. observational)

1. cu caracter de observație.

observativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. osservativo)

1. care se bazează pe observație, care derivă din observație; de observare.

observator 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium)

1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.
2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului.

observator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. observateur, lat. observator)

1. adj. care observă, scrutează.
2. cu spirit de observație, perspicace, pătrunzător.
3. prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli săvârșite.
4. s. m. f. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia științific un fenomen.
5. cel care asistă la un eveniment fără a participa.
6. s. m. persoană oficială desemnată de stat, de o organizație, pentru a asista la lucrările unei conferințe, organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament.
7. militar care execută o misiune de observare.

afrontat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affronté)

1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse față în față.
2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.

Almageste

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almageste)

1. culegere de observații astronomice, făcută pentru prima oară de învățatul grec Ptolemeu.

anatomoclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anatomoclinique)

1. (med.) pe baza examenului clinic și anatomic.
2. (med.) metodă ~ă = metodă de observație constând în a recunoaște pe viu modificările patologice ale organelor profunde.

astroclimat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astroclimat)

1. totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observații astronomice.

audit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audit)

1. funcție de control și de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează și evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra gradului de corespondență între cele observate și anumite criterii prestabilite.

autoanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-analyse)

1. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine.
2. observație psihologică, analiză pe care subiectul o face asupra lui însuși; introspecție.