OK
X
atașat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ataşa)
1.
adj.
alăturat,
alipit.
2.
apropiat,
devotat.
3.
s.
m.
cel
mai
mic
în
rang
între
membrii
reprezentanței
diplomatice
a
unui
stat.
adnat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. adnatus)
1.
(bot.;
despre
organe)
crescut
pe
un
alt
organ;
atașat
direct,
părând
să
se
unească.
2.
(referitor
la
lamelele
unei
ciuperci)
aderent.
afixație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. affixation)
1.
proces
morfologic
prin
care
un
grup
de
litere
(afixul)
este
atașat
unui
cuvânt
de
bază,
sau
rădăcină,
pentru
a
forma
un
cuvânt
nou.
aglutinant, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)
1.
adj.
care
aglutinează.
2.
care
se
lipește.
3.
limbă
~ă
=
limbă
în
care
raporturile
gramaticale
se
exprimă
cu
ajutorul
afixelor
atașate
la
rădăcina
cuvântului.
4.
s.m.
anticorp
care
coagulează
bacteriile
din
organism.
5.
s.n.
substanță
care
are
proprietatea
de
a
coagula
coloizii.
6.
material
de
legătură
între
agregate.
alidadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alidade)
1.
dispozitiv,
riglă
gradată
atașată
unui
instrument
goniometric,
pentru
măsurarea
unghiurilor.
2.
parte
mobilă
a
unui
teodolit.
aplicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. application, lat. applicatio)
1.
punere
în
practică;
aplicare.
2.
punct
de
~
=
punct
în
care
se
exercită
o
forță
asupra
unui
corp;
școală
de
~
=
instituție
școlară
atașată
pe
lângă
o
instituție
de
pregătire
a
cadrelor,
în
care
se
face
practică
pedagogică.
3.
(mil.)
formă
de
pregătire
a
comandamentelor
și
trupelor
prin
rezolvarea
unor
situații
de
luptă
ipotetice.
4.
(fig.)
aptitudine,
talent.
atașabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. attachable)
1.
care
poate
fi
atașat;
(fig.)
sociabil.