Dictionar

atletism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athlétisme)

1. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică ușoară.
 

atlet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)

1. sportiv care practică atletismul.
2. om cu o constituție fizică robustă; luptător (la circ).
 

atletic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. athlétique, lat. athleticus)

1. adj. referitor la atletism.
2. s. f. ~ ușoară = atletism; ~ grea = sportul cu halterele.
 
 

octatlon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (octa- + -atlon)

1. probă combinată de atletism pentru juniori, din opt probe de alergări, sărituri și aruncări.