Dictionar

companie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compagnie, /3/engl. company)

1. însoțire, tovărășie.
2. grup de persoane care-și petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj.
3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăților industriale, comerciale, de transport etc.
 

fluid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fluide, lat. fluidus)

1. adj. (despre corpuri) care curge.
2. (despre circulația rutieră) fără ambuteiaje, fluent (2).
3. s. n. corp lichid sau gazos care-și modifică forma sub acțiunea unor forțe oricât de mici.
4. (fig.) suflu, impuls, curent; emanație.
 

intenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intention, lat. intentio)

1. dorință, plan, gând de a întreprinde ceva.
2. (jur.) atitudine psihică a cuiva care-și dă seama de caracterul ilicit al faptei sale.
 

internunțiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. internunzio, lat. internuntius)

1. amabasador al papei care-și exercită funcția în intervalul dintre două misiuni ale nunțiului papal ordinar.
 

stagiar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stagiaire)

1. adj. referitor la stagiu.
2. adj., s. m. f. (cel) care-și face stagiul.
 

statolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. statolithe)

1. nume dat unor concrețiuni calcaroase ale statocistelor.
2. otolit.
3. concrețiune solidă intracelulară, la plante, care-și schimbă poziția liber sub influența gravitației.