antic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antique, lat. antiquus)

1. adj. care aparține antichității; străvechi.
2. în genul creațiilor din antichitate.
3. (fig.) clasic.
4. s. m. f. cel care aparține popoarelor din antichitate.

antropopsihologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (antropo- + psihologie)

1. știință care studiază creațiile și tradițiile populare.

clasicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendința de a observa fenomenele în lumina universalului și de a închega într-un sistem stabil, armonios și proporțional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin și echilibrat al perfecțiunii formelor, care caracterizează cultura antichității greco-latine și alte momente ale diverselor culturi dominate.
2. curent în arta și literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichității greco-latine, prin supremația principiilor morale, prin triumful rațiunii asupra sentimentelor și fanteziei, prin cultul pentru adevăr și natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru și claritate.
3. perioadă în istoria culturii universale și naționale ale cărei creații reprezintă maximum de realizare artistică și modele demne de urmat.

concepțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. conceptional)

1. referitor la concepte și, prin extensiune, la creațiile minții sau concepții; care ține de concepție.
2. (fiziol.) care se referă la concepție; (antonime) anticoncepțional, contraceptiv.

demologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démologie)

1. știință care studiază creațiile și tradițiile populare; demopsihologie.

dramatizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dramatiza)

1. acțiunea de a dramatiza.
2. transpunere scenică a unei creații literare narative, cu un conflict puternic.