abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

circ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cirque, lat. circus)

1. construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani).
2. reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc.
3. incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2).
4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar.
5. ~ lunar = crater lunar.

cortil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cortile)

1. curte interioară descoperită, cu arcade, într-un ansamblu arhitectonic, cu fântâni sau grupuri statuare.

decolteu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décolleté)

1. partea răscroită în jurul gâtului a unei haine femeiești.
2. partea descoperită a gâtului și a umerilor la femei.

krennerit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. krennerit, fr. krennérite)

1. (mineral.) telurură de aur și argint descoperită la Săcărâmb, România, cu formula (Au,Ag)Te₂ ; minereu aurifer.

paleopitec

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. paléopithèque)

1. maimuță primată fosilă, care a fost descoperită în principal în India.