crater/crater

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)

1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice și cu două torți laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospețe.
2. deschizătură largă și conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafața Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafața Lunii.

CRATERI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. crater, -eris „cupă, havuz”)

1. „cupă, crater”.

crateriform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT crateriformis
2. FR cratériforme
3. EN crateriform; bowl-shaped; cup-shaped
4. DE kraterförmig
5. RU воронковидный; бокaлообрaзный
6. HU kráter alakú, serleg alakú

crateriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cratériforme)

1. care are forma unui crater.
2. (despre organe botanice) de forma unei cupe concave sau a unui crater vulcanic.
3. (biologie) califică un organ în formă de vază foarte largă, care este mai lat decât adânc.

craterizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. craterizzazione)

1. formare a unei scobituri în formă de crater pe anticatodul unui tub de radiații roentgen.

adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

atrium/atriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. atrium)

1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.
2. spațiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.
3. (anat.) auricul.
4. spațiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.
5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.

circ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cirque, lat. circus)

1. construcție vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani).
2. reprezentație al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobație, dresaj de animale etc.
3. incinta circulară unde se desfășoară spectacolele de circ (2).
4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munților, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar.
5. ~ lunar = crater lunar.

craterizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. craterizzazione)

1. formare a unei scobituri în formă de crater pe anticatodul unui tub de radiații roentgen.

diatremă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Diatrema)

1. coș vulcanic, rezultat prin expulsii de gaze, care se prelungește la suprafață cu un mic crater.

fumarolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fumarola, fr. fumerolle)

1. produs gazos emis prin craterele și crăpăturile vulcanilor, degajat de lavă în perioada activă.