explozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explosion, lat. explosio)

1. reacție fizico-chimică foarte rapidă, violentă, însoțită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanțe explozive; detonație.
2. ~ vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și gazelor unui vulcan.
3. (impr.) ardere a amestecului de carburant și de aer din cilindrul unui motor cu ardere internă.
4. trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi.
5. (fig.) izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc.
6. creștere (bruscă) a unei populații, a cantității de informație etc.
7. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator și ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei.
8. (jaz) punctare foarte puternică executată la baterie.

microexplozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. microexplosion)

1. explozie de proporții reduse.

miniexplozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + explozie)

1. explozie de proporții reduse.

antideflagrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antidéflagrant)

1. (mijloc) care poate fi folosit fără pericol în spații unde există posibilitatea de explozie.

azidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azide)

1. combinație organică instabilă care se descompune prin încălzire, uneori producând explozie.

big bang

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bing bang /theory/)

1. (astron.) marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a inițiat expansiunea universului.

bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) știre, fapt care produce senzație.

camuflet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camouflet)

1. explozie subterană a unui proiectil, a unei încărcături de explozive.

deflagrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déflagrant)

1. care produce ardere cu explozie și zgomot.