OK
X
folcloric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. folklorique)
1.
referitor
la
folclor,
de
folclor;
folcloristic.
contamina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. contaminer, lat. contaminare)
1.
tr.,
refl.
a
transmite
agenți
patogeni;
a
(se)
infecta;
a
(se)
molipsi.
2.
tr.
a
polua
prin
radioactivitate,
microorganisme
etc.
3.
(fig.)
a
influența,
a
înrâuri.
4.
refl.
(despre
două
limbi)
a
se
încrucișa.
5.
(despre
două
cuvinte)
a
se
influența
reciproc
(schimbându-și
forma).
6.
(despre
elemente
folclorice)
a
se
întrepătrunde.
contaminație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contamination, lat. contaminatio)
1.
contaminare.
2.
procedeu
folosit
de
scriitorii
latini
constând
în
amestecarea
subiectelor
mai
multor
comedii
grecești
pentru
a
alcătui
una
latinească.
3.
(lingv.)
încrucișare
între
două
limbi.
4.
modificare
a
formei
unui
cuvânt
sau
a
unei
construcții
gramaticale
prin
încrucișarea
lor
cu
alte
cuvinte
ori
construcții
asemănătoare
ca
sens.
5.
influență
reciprocă
între
elemente
folclorice.
demotehnografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. démotechnographie)
1.
tehnică
a
descrierii
fenomenelor
folclorice.
folclorism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. folklorisme)
1.
preocupare
pentru
folclor;
tendință
de
a
exagera
elementul
folcloric
(în
artă
și
literatură).
folclorist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. folkloriste)
1.
specialist
în
folcloristică,
știință
care
se
ocupă
cu
studiul
creației
folclorice.
2.
persoană
care
studiază
folclorul,
cercetător
al
tradițiilor
populare.
folcloristic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. folkloristisch, /II/ germ. Folkloristik, rus. folkloristika)
1.
adj.
folcloric.
2.
s.
f.
știință
care
se
ocupă
cu
studiul
creației
folclorice;
folclor
(2).