frontal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. frontal)
Etimologie: (fr. frontal)
1. adj. din regiunea frunții.
2. din, așezat în față.
3. abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție.
4. referitor la front.
5. s. n. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite.
6. parte proeminentă a unui obiect.