frontal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. frontal)

1. adj. din regiunea frunții.
2. din, așezat în față.
3. abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție.
4. referitor la front.
5. s. n. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite.
6. parte proeminentă a unui obiect.

metoposcopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métoposcopie)

1. pretinsă artă de a descoperi viitorul cuiva prin studierea liniilor frunții, sau ale trăsăturilor feței.

recul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. recul)

1. mișcare către înapoi a unui corp ca reacție față de o forță exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mișcare într-un anumit sens, considerat ca sens înainte.
2. mișcare îndărăt, retragere.
3. (geol.) retragere a unui abrupt, a unui versant, a falezei, a frunții unui ghețar datorită eroziunii, încălzirii climei etc.
4. (fig.) mișcare în sens contrar progresului; regres.

rinencefal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhinencéphale)

1. s. n. porțiune mediană a creierului, cu formațiile anatomice olfactive.
2. s. m. monstru cu aparatul nazal dintr-o trompă inserată la baza frunții; rinocefal.

rinocefal

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. rhinocéphale)

1. (med.) făt teratologic al cărui aparat nazal este reprezentat de o proboscidă, introdusă în partea de jos a frunții; rinencefal.