latență
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. latence)
Etimologie: (fr. latence)
1. starea sau caracterul a ceea ce este latent; faptul de a fi latent, ascuns.
2. decalajul de timp dintre un stimul și o reacție.
3. fenomen, sentiment latent.
4. întârziere în manifestarea unui lucru.
5. (bot.) starea unei plante ale cărei funcții vitale par să fie temporar suspendate.
6. (informatică) timpul necesar unui pachet de date pentru a călători de la sursă la destinație printr-o rețea.
7. (med., biol.) inactivitate aparentă.
8. (psihanaliză) perioadă de ~ = perioadă intermediară între prima copilărie și adolescență, în care se poate observa o pauză în evoluția sexualității.
9. (psihiatrie) perioada în care nu se manifestă un simptom traumatic.