Dictionar

minoritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. minorité, lat. minoritas, germ. Minorität)

1. partea (cea) mai mică dintr-o colectivitate.
2. în ~ = în inferioritate numerică.
3. (jur.) minorat.
 

apartheid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. apartheid)

1. politică rasistă de discriminare dusă de minoritatea albă împotriva majorității populației de culoare din Africa de Sud.
 

iredentism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. irrédentisme, it. irredentismo)

1. concepție politică anexionistă și naționalistă, apărută în Italia după 1870, care revendica anumite teritorii (Istria, Dalmația) rămase sub stăpânirea austriacă.
2. orice mișcare politică naționalistă ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii unde conaționalii lor sunt în minoritate.
3. (var.) (imp.) iridentism.
 

minorat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Minorat)

1. vârsta, situația unui minor și durata acesteia.
2. stare a persoanei minore; minoritate, minorenie.
3. (anton.) majorat.
 

minoritar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. minoritaire)

1. care reprezintă o minoritate.
2. (s. m. f.) membru al unei minorități politice sau naționale.
 

naționalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nationalité, germ. Nationalität)

1. ansamblul însușirilor proprii unei națiuni.
2. apartenența unui individ la o anumită națiune.
3. ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceeași limbă și origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat.