Dictionar

munți

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT montes
2. FR montagnes
3. EN mountaines
4. DE Gebirge; Berg; Bergland
5. RU rоры
6. HU hegy, havas, hegység
 

muntiac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. muntjac)

1. cerb mic din sud-estul Asiei, cu caninii ieșiți în afară și coada scurtă.
 

munticel

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (munte + -icel)

1. diminutiv al lui munte; muntișor.
2. (var.) monticel.
 
 

altaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altaïque)

1. din regiunea munților Altai.
2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole și tunguse.
 

andin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. andin)

1. referitor la munții Anzi, din Anzi.
 
 

bezoar

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.m.  
Etimologie: (I. fr. bézoard, II. engl. bezoar [ibex])

1. I. concrețiune calculoasă formată din resturi vegetale sau din păr, în tubul digestiv al unor patrupede.
2. II. specie de capre sălbatice din munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz.