OK
X
munți
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
montes
2.
FR
montagnes
3.
EN
mountaines
4.
DE
Gebirge;
Berg;
Bergland
5.
RU
rоры
6.
HU
hegy,
havas,
hegység
muntiac
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. muntjac)
1.
cerb
mic
din
sud-estul
Asiei,
cu
caninii
ieșiți
în
afară
și
coada
scurtă.
munticel
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (munte + -icel)
1.
diminutiv
al
lui
munte;
muntișor.
2.
(var.)
monticel.
alpin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alpin, lat. alpinus)
1.
caracteristic
munților
Alpi;
(prin
ext.)
din
regiunile
muntoase
înalte;
alpestru.
2.
care
se
referă
la
Alpi
și
la
munții
care
sunt
comparabili
cu
aceștia.
3.
care
trăiește
în
Alpi
sau
care
este
de
acolo;
alpic.
altaic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. altaïque)
1.
din
regiunea
munților
Altai.
2.
limbi
~ce
=
limbi
turcice,
mongole
și
tunguse.
andin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. andin)
1.
referitor
la
munții
Anzi,
din
Anzi.
bernardin 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bernhardiner)
1.
câine
de
talie
mare,
viguros
și
musculos,
alb
cu
pete
roșii,
dresat
special
pentru
salvarea
drumeților
rătăciți
în
munți;
saint-bernard.
bezoar
Parte de vorbire:
I. s.n., II. s.m.
Etimologie: (I. fr. bézoard, II. engl. bezoar [ibex])
1.
I.
concrețiune
calculoasă
formată
din
resturi
vegetale
sau
din
păr,
în
tubul
digestiv
al
unor
patrupede.
2.
II.
specie
de
capre
sălbatice
din
munții
stâncoși
din
Creta,
din
Asia
Mică
și
din
Caucaz.
calotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calotte)
1.
fiecare
dintre
cele
două
părți
ale
unei
sfere,
obținute
prin
secționarea
acesteia
cu
un
plan.
2.
~
craniană
=
partea
superioară
a
cutiei
craniene;
~
glaciară
=
masă
de
gheață
care
acoperă
regiunile
polare
sau
părțile
superioare
ale
munților
foarte
înalți;
inlandsis.
3.
parte
a
unei
pălării
care
acoperă
capul.
4.
tichie
(pe
creștetul
capului).
5.
partea
superioară
a
unei
cupole
semisferice,
a
unei
excavații;
boltă
de
tunel.
6.
partea
superioară
a
unei
turele.
7.
piesă
metalică
de
formă
emisferică.