Dictionar

femur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fémur, lat. femur)

1. osul coapsei, de la genunchi în sus.
2. al treilea segment al piciorului la insecte, arahnide și miriapode.
 

mură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mura)

1. (mar.) parâmă care fixează colțul de vânt al unei vele (la velierele mari).
2. parâmă care întinde spre pupă colțul de jos al velei.
3. ~ la tribord (sau la babord) = poziție a unui velier care primește vântul din tribord (babord).
 

murabit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. murabit)

1. musulman pios venerat ca sfânt în timpul vieții sau după moartea sa; marabu.
 

mural

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT muralis; murarius
2. FR mural; rupestre
3. EN mural; rupestral; rupestrine; growing on walls
4. DE mauerbewohnend; auf Mauern
5. RU стенной; мурaлный; нa стенaх
6. HU kőfalon élő
 

mural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mural, lat. muralis)

1. aplicat, fixat pe un perete.
2. pictură ~ă = pictură executată pe zid.
3. (despre plante) care crește pe ziduri.
 

muralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. muralisme)

1. curent artistic din sec. XX caracterizat prin mari picturi murale pe teme populare sau pentru propagandă națională.
 

accidental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accidentel)

1. întâmplător, fortuit.
2. secundar, neesențial.
3. (bot.) care se dezvoltă întâmplător (muguri, ramuri, rădăcini).
 

acetabul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
 

acetofenonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool și eter, folosit în industria parfumurilor.
 

acipensericultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. acipenser, sturion + -cultura)

1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor; sturionicultură.
 

acolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accolé)

1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.
2. (despre plante, ramuri) încolăcit.
 

acrocarpie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocarpie)

1. fructificare la vârful ramurilor.