neliniștitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + liniștitor)

1. care provoacă o stare de agitație; (înv.) neodihnitor.
2. care neliniștește, îngrijorează; îngrijorător.

agita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agiter, lat. agitare)

1. tr. a clătina, a flutura.
2. a ațâța, a instiga la revoltă.
3. a produce vâlvă în public.
4. refl. (fam.) a se frământa.
5. a se zbuciuma, a fi neliniștit.

agitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (agita)

1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniștit.
2. (fig.) tulburat, nervos.
3. (despre o epocă) frământat.

angoasant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angoissant)

1. care provoacă angoasă, îngrijorare profundă; neliniștitor.
2. (antonim) securizant.

anxios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. anxieux)

1. (cel) care suferă de anxietate, care simte anxietate.
2. (persoană) care își face griji (sau temeri) nemotivate; (om) neliniștit, îngrijorat.

impacient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. impatient, lat. impatiens)

1. nerăbdător, neliniștit.

spin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl., fr. spin, lat. spinus „prun sălbatic”)

1. (fiz.) impuls propriu de învârtire al particulelor elementare și al cuantelor.
2. organ în formă de țeapă care crește pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe.
3. a sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) ~i = a fi neliniștit, nerăbdător.
4. a fi (sau a sta) ca un ~ în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva.
5. nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini.
6. spec. plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasă și ramificată, cu frunze dințate și spinoase și cu flori roșii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides).
7. parte în formă de spin a cârligului de undiță, situată în vârful acestuia.
8. știft.