columnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. columna)

1. monument de forma unei coloane împodobite cu basoreliefuri, în amintirea unui personaj sau eveniment istoric.

friză 1

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. frise)

1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri.
2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc.
3. chenar care încadrează o pardoseală de parchet.
4. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.

gliptogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glyptogenèse)

1. proces de erodare a litosferei, în special a reliefurilor înalte, de către agenții externi.

lapidariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. lapidarium)

1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase.
2. colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează.

mesopotamian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mésopotamien)

1. care aparține Mesopotamiei.
2. artă ~ă = artă dezvoltată în Mesopotamia, caracterizată, în arhitectură, prin zigurate, prin pereți decorați cu ceramică smălțuită policrom, cu picturi murale și cu basoreliefuri, iar în sculptură prin admirabile statui, portrete, tauri înaripați și reliefuri cu scene de vânătoare.

metopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métope, lat. metopa)

1. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri.