Dictionar

semifabricat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. demi-fabriqué)

1. (produs) care nu a trecut prin toate fazele prelucrării prevăzute de procesul tehnologic al producției, având nevoie de o serie de operații pentru a deveni un produs finit; semiprodus.
 

ambutisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. emboutir)

1. a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat plat din metal ori alt material.
 

biletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. billette)

1. semifabricat din oțel cu secțiunea pătrată, din care se laminează bare, sârme etc.; țaglă.
 

bimetal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bimétal)

1. semifabricat obținut prin unirea mecanică a două metale.
2. organ sensibil compus din două vergele metalice diferite, sudate pe toată lungimea, pentru controlul temperaturilor.
 

bradt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bradt)

1. semifabricat obținut prin tocarea fină a cărnii proaspete de vită, la prepararea salamurilor.
 

bramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brame)

1. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară și muchiile rotunjite, având suprafața striată sau punctată.
 

combinat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kombinat, fr. combinat)

1. complex care reunește mai multe ramuri ale industriei și în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc.
2. ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi.