spartan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. spartanus, it. spartano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Sparta.
2. adj. propriu spartanilor.
3. (fig.; și s.) aspru, sever, auster.

criptie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryptie)

1. (ant.) probă de inițiere cu care se încheia educația spartană.
2. expediție nocturnă de asasinare în masă a iloților, care însoțea această probă.

falangă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phalange, lat., gr. phalanx)

1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată.
2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună.
3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci.
4. grupare politică fascistă (din Spania).
5. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor.

pedonom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pédonome)

1. (ant.) magistrat în statul spartan, care supraveghea educația.

periec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. périèque, gr. pericoikos)

1. (ant.) țăran proprietar de pământ, negustor sau meșteșugar din regiunile de periferie ale statului spartan, om liber, dar lipsit de multe drepturi cetățenești.

scitală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. scitala)

1. (ant.) bici, curea.
2. scrisoare secretă (la spartani, scrisă cu caractere convenționale).

spartan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. spartanus, it. spartano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Sparta.
2. adj. propriu spartanilor.
3. (fig.; și s.) aspru, sever, auster.