valț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Walze)

1. cilindru.
2. mașină alcătuită dintr-un ansamblu de cilindri grei, dispuși paralel, care, rotindu-se în sensuri contrare, exercită o presiune asupra unor materiale pe care le sfărâmă, le netezesc etc.

avantren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-train)

1. partea anterioară a unei mașini agricole pe roți.
2. antetren.
3. (text.) ansamblu de valțuri cu dinți și caneluri dintr-un dispozitiv de cardare care zdrobește resturile vegetale atașate de flocoanele de lână.

caparason

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caparaşon)

1. husă, armură de ornament care se punea pe cal la ceremonii; valtrap.

cilindru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindre, lat. cylindrus)

1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.
2. corp în formă de sul.
3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = țesut central din structura internă a rădăcinii și a tulpinii plantelor vasculare.
4. piesă în formă de tub din componența unui motor în care se deplasează pistonul.
5. piesă grea a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valț o ~ compresor = tăvălug.
6. s. n. joben.

maelstrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. maelström)

1. vârtej marin foarte rapid, formând o groapă adâncă, cauzat de curenții de maree (într-un canal din insulele norvegiene Lofoten); vârtej, vâltoare.
2. (prin ext.) vârtej marin și fluvial foarte rapid.
3. (fig.) mișcare de agitație intensă care atrage într-un mod irezistibil.
4. (var.) merstrom, melstrom.

merstrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Meerstrom)

1. frământare, curent de ape; bulboană, vâltoare.

riflu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Riffel)

1. șanț elicoidal executat pe suprafața activă a cilindrilor valțurilor de moară; șanț de riflură.