Dictionar

deism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déisme)

1. orientare filozofico-religioasă care recunoaște existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, respingând însă ideea întruchipării lui într-o persoană și a intervenției sale în desfășurarea ulterioară a fenomenelor din univers.
 

individualizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (individualiza)

1. acțiunea de a individualiza.
2. adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare.
3. (arte) întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, esențe, relații generale în figuri individuale tipice.
 

monotelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monothélisme)

1. doctrină religioasă care susține că Isus Christos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină.
 

personifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. personnifier, it. personificare)

1. a atribui unui lucru, unui animal, fenomen etc. însușiri omenești; a personaliza.
2. a realiza, a contura perfect un personaj, o idee etc.; a întruchipa, a încarna.
 

personificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (personifica)

1. faptul de a personifica; personificație.
2. figură de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii, chiar unor idei abstracte însușiri omenești.
3. întruchipare.
 

realiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réaliser, /I, 4/ engl. realize)

1. tr. a înfăptui, a face ceva; a-și îndeplini obligațiile, planul etc.
2. a crea, a elabora; a desăvârși; a întruchipa.
3. a obține, a câștiga (ceva).
4. a-și da bine seama, a reuși să înțeleagă.
5. refl. a se dezvolta deplin, a se desăvârși; a-și pune în valoare capacitățile creatoare.