OK
X
deșocant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (deşoca + -ant)
1.
(med.)
care
deșochează;
care
scoate
pe
cineva
din
starea
de
șoc
în
care
se
află.
dezagreabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. désagréable)
1.
care
nu
este
agreabil,
care
provoacă
neplăcere;
neplăcut,
supărător.
2.
care
nu
este
considerat
demn
de
a
fi
agreat;
antipatic,
nesuferit.
3.
care
nu
oferă
nicio
plăcere
simțurilor
sau
gustului.
4.
(despre
oameni
și
manifestările
lor)
care
nu
are
un
fizic
atrăgător.
5.
(despre
oameni
și
manifestările
lor)
care
șochează;
strident.
6.
(despre
oameni)
care
este
lipsit
de
amabilitate.
exorbitant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exorbitant, lat. exorbitans)
1.
care
depășește
măsura,
proporțiile
normale;
deosebit
de
mare,
enorm.
2.
care
șochează,
scandalizează
printr-un
caracter
exagerat,
excesiv.
3.
care
iese
din
limite.
4.
(var.)
esorbitant.
fantasc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fantasque)
1.
care
șochează
prin
aspect,
manifestare,
evoluție
et
cetera;
care
se
abate
de
la
ordinea
comună,
care
se
distinge
prin
ciudățenia
aspectului
său;
ciudat,
bizar,
extravagant.
2.
care
se
lasă
condus
de
inspirația
de
moment;
imprevizibil.
3.
(antonime)
banal,
rezonabil.
impudență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. impudence, lat. impudentia)
1.
obrăznicie
neîngrădită
sau
cinică
care
șochează,
indignează;
impudoare;
aplomb,
cinism.
2.
(prin
ext.)
act
impudent;
acțiune
nerușinată
sau
cuvânt
obraznic.
indecent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. indécent, lat. indecens)
1.
care
calcă
sau
contrazice
legile
decenței;
care
șochează.
2.
care
este
lipsit
de
pudoare;
necuviincios,
nerușinat,
impudic.