OK
X
denota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dénoter, lat. denotare)
1.
a
vădi,
a
arăta;
a
indica;
a
exprima
un
anumit
sens.
denotat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dénoté)
1.
obiectul
denumit
de
un
anumit
cuvânt;
semnificat.
denotație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dénotation, lat. denotatio)
1.
(log.)
sferă
(4).
2.
semnificație
(1).
denotațională
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dénotationel)
1.
semantică
~ă
=
ramură
a
informaticii
care
studiază
corectitudinea
programelor.
denotativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dénotatif)
1.
(despre
sensul
cuvintelor)
corespunzător
denotației;
obișnuit,
precis.
2.
(despre
stil)
neutru,
obiectiv,
lipsit
de
conotații.
acrimonios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acrimonieux)
1.
care
denotă
acrimonie,
acreală;
caustic,
mușcător,
sarcastic.
2.
(antonime)
afabil,
amabil.
ambivalență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ambivalence)
1.
existența
concomitentă
a
două
semnificații
sau
aspecte
radical
diferite.
2.
stare
psihologică
a
unui
individ
care
denotă
în
același
timp
tendințe
și
trăiri
contradictorii.
anticalofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (anti- + calofil)
1.
(despre
stil)
care
denotă
anticalofilie.
apatic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. apathique)
1.
I.
care
este
cuprins
de
apatie,
care
denotă
apatie;
indiferent,
placid.
2.
care
este
lipsit
de
inițiativă.
3.
care
este
caracterizat
sau
afectat
de
apatie.
4.
II.
persoană
apatică.
calofil, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (calo + -fil, cf. gr. kallos „frumos” + philos „iubitor”)
1.
I.
(despre
stil)
care
denotă
calofilie;
calofilic.
2.
(despre
scris,
stil)
frumos,
caligrafic.
3.
II.
scriitor
care
acordă
o
atenție
deosebită
ori
excesivă
expresiei.
cinic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)
1.
adj.
care
denotă
sfidare;
sarcastic,
sfidător,
insolent,
nerușinat.
2.
școală
~ă
=
școală
filozofică
greacă
din
antichitate
care
s-a
preocupat
îndeosebi
de
problemele
eticii,
propovăduind
autonomia
morală
a
individului,
simplitatea,
întoarcerea
la
natură.
3.
s.
m.
filozof
aparținând
acestei
școli.
4.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
exprimă
deschis
și
fără
jenă
atitudini
și
gânduri
condamnabile;
(om)
nerușinat,
fără
scrupule.