Dictionar

rezuma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. résumer)

1. tr. a reda pe scurt esențialul unei expuneri.
2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza.
3. refl. a se limita la..., a se mulțumi cu...
 

prezuma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. présumer)

1. a presupune; a estima.
 

rezumat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. résumé)

1. redare pe scurt, în scris sau oral, a conținutului unei lucrări, al unei expuneri etc.; recapitulare succintă.
2. în ~ = pe scurt.
 

rezumativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (rezuma + -/t/iv)

1. (și adv.) care rezumă; pe scurt, succint, concis.
 
 
 
 

compendia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (compendiu)

1. a face un compendiu, o expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepții; a rezuma.
 
 

conclusum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. conclusum)

1. decizie a anumitor adunări (diete germanice etc.).
2. notă rezumând dezbateri diplomatice.