uzură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. usure)

1. deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj.
2. pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării.
3. (fig.) slăbire, oboseală, epuizare.
4. (fig.; rar) corupție, desfrâu.
5. ~ morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate.

atrițiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attrition)

1. îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă.
2. uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele.

bazaltină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. basaltine)

1. piatră obținută din bazalt concasat, foarte rezistentă la uzură sau acțiuni corozive, care se folosește în special pentru producția de borduri de trotuar și dale.

binder

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Binder)

1. strat de beton asfaltic care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură.

borium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. borium)

1. carbură metalică de wolfram, folosit la armarea pieselor de mașini supuse la uzură.

butilcauciuc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. butylcaoutchouc)

1. cauciuc sintetic, rezistent la uzură și căldură, obținut prin polimerizarea unui amestec de butilenă și butadienă.

calibru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calibre)

1. diametru interior al unui tub, al țevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviație.
2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a țevilor armamentului de infanterie.
3. instrument pentru măsurarea și controlul dimensiunilor unor piese fabricate.
4. (fig.) mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi.