doctor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)

1. titlu științific conferit doctoranzilor în urma susținerii examenelor și a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu.
2. ~ docent = titlu științific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activități științifice îndelungate și valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, din țară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul științei, tehnicii și culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei și umanității.
3. medic.
4. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru.

elaborație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. élaboration)

1. acțiunea de a elabora și rezultatul ei; elaborare.
2. producerea (a ceva) la finalul unei munci îndelungate și/sau a unei modificări complexe.
3. formulare definitivă (printr-o muncă metodică și susținută) a unei idei, doctrine, a unui text de lege etc.
4. (var.) (înv.) elaborațiune.

sinereză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. synérèse, lat., gr. synairesis)

1. fuziune a două vocale într-un diftong ascendent prin transformarea primei vocale în semivocală.
2. separare a lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate; separare a zerului de coagul.

sisific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (Sisif, n. pr. + -ic)

1. (despre muncă) care cere eforturi îndelungate, istovitoare și zadarnice.

uzură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. usure)

1. deteriorare a unei piese sau a unui sistem tehnic datorită unei întrebuințări îndelungate; uzaj.
2. pierdere de material la suprafața unei piese din cauza frecării.
3. (fig.) slăbire, oboseală, epuizare.
4. (fig.; rar) corupție, desfrâu.
5. ~ morală = pierdere a valorii mașinilor, instalațiilor, clădirilor etc. ca urmare a creșterii productivității muncii sociale sau a apariției altor mașini, mai perfecționate.

oboseală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (obosi + -eală)

1. stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneală.
2. (despre materiale, piese, instalații) pierdere a rezistenței ca rezultat al folosirii îndelungate.
3. (agricultură) scădere a productivității solului.