Dictionar

automatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automatisme)

1. activitate fără controlul conștiinței și fără efort voluntar; mișcare, gest, cuvânt repetate inconștient.
 

automatician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. automa-ticien)

1. specialist în automatism sau automatică; automatist.
 

bruxism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bruxomanie)

1. automatism masticator prin mișcări bruște, repetate, în cursul somnului; bricomanie.
 

lunatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lunatisme)

1. (med.) automatism inconștient care se manifestă în timpul somnului prin gesturi, deplasări etc. și de care individul în cauză nu-și mai amintește la trezire; somnambulism.
 

recursiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récursif, engl. recursive)

1. (lingv.) care poate fi repetat în mod nelimitat.
2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism.
3. funcție ~ă = funcție de mai multe variabile cu domeniul de definiție cuprins în mulțimea numerelor naturale.
4. (inform.; despre un program) care se pune în mișcare în mod repetitiv și automatic.
 

rutinier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. routinier)

1. adj. șablonizat; rutinar.
2. s. m. f. cel care lucrează numai prin rutină, sclav al automatismului.
 

suprarealism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surréalisme)

1. curent literar și artistic de avangardă din sec. XX, care, negând gândirea logică și activitatea premeditată a rațiunii în procesul creației artistice, preconiza o totală libertate de expresie, punând accentul pe irațional, inconștient, pe vise și pe automatismul psihic și verbal.