OK
X
fermentație
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fermentatio
2.
FR
fermentation
3.
EN
fermentation
4.
DE
Fermentation;
Gärung
5.
RU
ферментaция;
брожение
6.
HU
erjedés
fermentație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fermentation, lat. fermentatio)
1.
proces
biochimic
de
transformare
a
materiei
organice
în
noi
substanțe,
sub
influența
fermenților.
2.
substanță
fermentată.
lactofermentație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lactofermentation)
1.
probă
care
urmărește
a
preciza
modalitățile
de
coagulare
a
laptelui.
acetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acétique)
1.
de
natura
oțetului.
2.
acid
~
=
acid
organic
rezultat
din
oxidarea
alcoolului
etilic;
acid
etanoic;
fermentație
~ă
=
fermentație
care
transformă
alcoolul
în
acid
acetic.
bioxid
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bioxyde)
1.
compus
chimic
în
a
cărui
moleculă
intră
doi
atomi
de
oxigen
pentru
fiecare
atom
al
celuilalt
element;
dioxid.
2.
~
de
carbon
=
gaz
incolor
în
natură
sau
care
se
formează
în
procesele
de
oxidare
a
substanțelor
organice,
de
fermentație
etc.
compost
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. compost)
1.
îngrășământ
din
resturi
organice
și
compuși
minerali,
supuși
unui
proces
de
fermentație
lentă.
deburbaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. débourbage)
1.
acțiunea
de
a
deburba;
deburbare.
2.
spălarea
unui
minereu
noroios
de
argila
care
îl
acoperă.
3.
(oenologie)
operația
de
limpezire
a
mustului,
obținut
prin
presare
directă,
înainte
de
fermentație;
faptul
de
a
îndepărta
burba.
deburbare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (deburba)
1.
operație
de
limpezire
a
mustului
înainte
de
fermentație.
2.
spălarea
unui
minereu.
drosofilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. drosophile)
1.
insectă
dipteră,
cu
larve
care
trăiesc
pe
materii
de
fermentație;
musculiță-de-oțet.