Dictionar

aventura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’aventurer)

1. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca.
 

aventură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aventure, it. aventura)

1. acțiune îndrăzneață, cu multe pericole.
2. legătură amoroasă întâmplătoare.
 

mezaventură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mésaventure)

1. pățanie, accident plictisitor; boroboață.
 

aventurism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aventurisme, rus. avantiurizm)

1. spirit de aventură, tendință de a lua hotărâri pripite.
 

aventurist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventuriste, rus. авантиурист)

1. caracterizat de aventurism.
2. care are caracter de aventură; privitor la aventură.
3. înclinat spre aventură.
4. specific unui aventurier.